Umbrele dansează pe fața ta pe măsură ce te plimbi pe aleea întunecată. Este o noapte rece. Epuizat de la muncă, traversezi zona industrială către casa ta.

Dintr-o dată, de nicăieri, o mână îți acoperă gura. Țipi, dar sunetul este înăbușit de bucata de pânză apăsată strâns pe gura ta.

Pe măsură ce încerci cu disperare să ripostezi, simți o lovitură bruscă ascuțită în ceafă. Apoi totul devine negru.

Revenindu-ți în simțiri, descoperi că zaci legat pe bancheta din spate a unei mașini. L-ai auzit pe omul din spatele volanului murmurând ceva. Reușești să înțelegi cu greu ce spune înainte de a leșina din nou.

Îngrozit, te trezești. Cu greutate, te târăști de pe podeaua tare din piatră în timp ce observi un ticăit, împreună cu un miros pătrunzător care a umplut camera. “Unde sunt?” Pe măsură ce ochii se adaptează la întuneric, observi un sac de gunoi în formă ciudată, situat chiar în fața ta. Curios, întorci sacul, doar pentru a face o descoperire uimitoare: Un braț cade din el... „La naiba! Trebuie să plec de aici!”

Mergând în sus pe scări, aproape că te poticnești într-un cronometru de bucătărie. Are ceva scris pe el: “Bucură-te de ultimele minute.” Se pare că răpitorul ți-a dat încă cincisprezece minute înainte să vină să te termine...